Recenzii cărți

Recenzie „Toba de tinichea” – Günter Grass

drum1 drum2

„Toba de tinichea” este povestea unui pitic care refuză intenționat să mai crească de la vârsta de trei ani, acțiunea derulându-se pe fundalul perioadei tulburi a celui de-al Doilea Război Mondial, undeva la granița dintre Germania și Polonia. Crescut de o mamă adulterină și de doi tați prezumtivi, de naționalități diferite, unul neamț și celălalt polonez, Oskar, eroul romanului îi disprețuiește în egală măsură pe ambii săi tați, deși are puncte comune cu fiecare dintre ei – e tipicar asemenea neamțului, dar are și relații interpersonale instabile ca și polonezul. Combinația cromatică alb-rosu se va regăsi în tot cuprinsul romanului, personajul deține tobe de tinichea bicolore, dezvoltă o adevărată obsesie pentru surorile medicale cu crucea roșie în piept, aluzie probabil la culorile drapelului polonez și implicit la filiația după tată.Toba de tinichea, primită cadou de la mama sa, devine singurul punct de sprijin al lui Oskar în relația cu lumea exterioară, ea îl ajută să suporte neajunsurile vieții, îl ajută să se cunoască pe sine.

Printr-un joc al hazardului, Oskar, înzestrat cu capacități ieșite din comun, își întâlnește mentorul în persoana lui Bebra, șef al unui teatru de campanie.Întâlnirea providențială va produce schimbări uluitoare în viața anostă a eroului, discipolul de ieri devenind mentorul unei bande.

Aflat într-o permanentă căutare a fericirii, eroul oscilează între inocență și profunzime, complexitatea personajului fiind relevată din mai multe ipostaze: fie din aceea a copilului, a unui îndrăgostit, a unui succesor, fie a unui mentor.

Dacă va întâlni fericirea mult visată aceasta nu o putem afla decât urmărind traseul personajului de la imaginea de început a bunicii materne, cu cele patru fuste ale sale, simbolizând spațiul protector până la imaginea cu care se încheie romanul…

Recenzie „Călătorie de nuntă” – Patrick Modiano

calatorie-de-nunta_1_fullsizePatrick Modiano, ne propune o incursiune în trecut prin volumul „Călătorie de nuntă” al cărui protagonist este Jean B, un realizator de documentare aflat în floarea vârstei. Un eveniment intempestiv care are loc  la hotelul din Milano unde Jean este cazat – sinuciderea unei femei – îi schimbă acestuia radical viața. Printr-un complex de împrejurări acesta află  că atât victima, cât și soțul acesteia, îi este cunoscută . Eroul rememorează secvențe din tinerețea sa, perioada în care a cunoscut-o pe Ingrid,  care acum se sinucise, amintindu-și  cele mai mici detalii legate de împrejurările în care s-au cunoscut, de compromisurile pe care aceasta le-a făcut pentru a se putea refugia din fața ocupanților naziști.În încercarea de a reface destinul femeii și al soțului acesteia, Jean își descoperă și propria viață și încercă să fugă de tot ceea ce îi este familiar și, în același timp, să înțeleagă propriul parcurs existențial – o soție care îl înșală, prieteni falși, un loc de muncă  ce nu mai prezintă atractivitate…Sub pretextul unei călătorii în interes de serviciu la Rio de Janeiro, Jean se întoarce la Paris, locul în care a întâlnit-o pentru prima dată pe Ingrid.

Planurile temporale diferite-  prezentul  și trecutul – se întrepătrund, creează impresia de eveniment petrecut recent și dau verosimilitate faptelor relatate.Obsesia lui Jean, de a descoperi mobilul din spatele sinuciderii, îl aduce în punctul în care autoevaluarea sinelui nu mai poate fi evitată.Rămâne de văzut dacă Jean va avea tăria să înfrunte propriile temeri în căutarea autenticității vieții sau dacă va adopta o atitudine similară femeii a cărei viață o investighează…

 

Recenzie „Profesorul eficient.Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii” – Thomas Gordon.Noel Burch

prof.eficientAutorii volumului „Profesorul eficient” -un psiholog  și un fost trainer la GTI- și-au propus ca munca lor să servească profesorilor, elevilor, părinților și, nu în ultimul rând societății, prin oferirea unor soluții care să-i eficientizeze pe toți aceia care se ocupă de educația copiilor și a tineretului. În vederea schimbării unui sistem de educație învechit, aceștia propun mai multe metode de abordare a relației dintre educator și educabil iar toate metodele sugerate au ca punct de plecare o așa-numită „fereastră comportamentală”. Pornind de la acest șablon, care este susceptibil de a se schimba în funcție de context, cadrul didactic poate stabili relativ ușor cui îi aparține competența de  soluționare a problemei, indiferent de natura acesteia.  Modelul propus de autori vizează comportamente acceptabile și comportamente inacceptabile în relația profesor-elev și , totodată, ține cont de influența mediului și a situației în găsirea unor soluții cât mai eficace. Ideea vehiculată este aceea că profesorul, de îndată ce a reușit să atribuie problema cu care se confruntă la clasă – fie sieși, fie elevului – va fi capabil să se poziționeze într-o zonă fără probleme, zonă în care predarea și  învățarea pot fi eficiente, prin aplicarea unor metode constructive care să-i ajute atât pe ei, cât și pe elevii lor. Metoda recomandată, și care s-a bucurat de succes în rândul profesorilor care au urmat Programul Gordon, este metoda III, prin care rezolvarea conflictelor se face pe baza „avantajului reciproc” iar aceasta constă în găsirea unei soluții acceptabile pentru ambele părți implicate, în dezacord cu alte două metode care uzează tehnici de putere pentru a gestiona conflictele. La conturarea profilului unui dascăl model contribuie sinceritatea, stabilirea unor reguli comune, mesajele la persoana I, toleranța, maleabilitatea și implicarea.  Nu trebuie să uităm însă cel mai  important lucru din toate aspectele prezentate, și anume acela că schimbarea începe cu noi înșine.

Recenzie „Zgomotul lucrurilor în cădere”Juan Gabriel Vasquez

polirom-Zgomotul-lucrurilor-in-cadere---Traducere-din-limba-spaniola-de-Marin-Malaicu-HondrariÎn Columbia anilor ’70, violențele provocate de luptele între traficanții de droguri influențează și croiesc destine cum sunt cel al lui Antonio Yammara sau al Mayei Frittz. Protagonistul romanului, profesor universitar, cunoaște  în anii tinereții sale pe Ricardo Laverde, fost deținut , iar între cei doi se stabilește o relație de amiciție, care se frânge la scurt timp însă, fiindcă Laverde este ucis în mod misterios în plină stradă iar tânărul Yammara, care-l însoțea în acel moment, este grav rănit.

Din acest moment toată viața sa cunoaște o întorsătură neașteptată, Antonio Yammara încercând pentru o bună perioadă  de timp să se recupereze fizic și psihic în urma traumei suferite. El pare a fi târât fără voia sa într-un iureș din care nu se poate salva, nu i se poate sustrage oricât i s-ar împotrivi. Cariera sa cunoaște un declin semnificativ și nici relația cu o fostă studentă, devenită soția sa între timp, nici nașterea unicei sale fiice, nu-l abat de la căutarea adevărului.La doi ani  de la producerea atentatului, acesta decide să se întoarcă la locul în care locuia Laverde pentru a pătrunde taina morții acestuia.

Căutând cu înfrigurare o casetă audio pe care Laverde o ascultase înainte de a fi ucis, Antonio descoperă că proprietara casei în care locuise acesta deține obiectul căruia îi atașase toate speranțele sale. Bunăvoința cordială a femeii nu îi este însă de mare folos iar momentul de maximă încordare în care ascultă caseta respectivă nu face decât să adauge  o piesă unui  puzzle rătăcit și împrăștiat. Acesta va reprezenta ulterior momentul care  favorizează  întâlnirea providențială a lui Antonio cu singura persoană care îi mai poate revela cine a fost cu adevărat Ricardo Laverde și care a fost motivul asasinării sale….

Recenzie „Mă numesc Roșu”Orhan Pamuk

ma-numesc-rosu-1-produs_imagine“Mă numesc Roșu” – un roman fermecător, fără îndoială, care merită cu prisosință premiul câștigat în anul 2003 – IMPAC Dublic Literary Award.
Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006, Orhan Pamuk plasează acțiunea romanului în vremuri demult apuse, pe timpul sultanului Murat III, dar scriitura sa face trimiteri și la cei mai străluciți conducători ai Imperiului Otoman- Soliman Magnificul, Mehmet Cuceritorul sau Selim I, datorită moștenirii religioase și culturale lăsate de aceștia.
Tema de actualitate – nimicnicia umană în raport cu perenitatea artei- te conectează la viața tradițională arabă, cu cutumele sale, făcându-te părtaș la evenimentele cruciale din viața omului – căsătoria și moartea.
Romanul debutează cu imaginea unui leș pe fundul unui puț – cadavrul aparținându-i unuia dintre artiștii care execută cele mai reușite auriri ale paginilor de carte din atelierul padișahului.Acesta rememorează viața trăită în conformitate cu Preasfântul Coran, o viață pe care o consideră a fi fost fericită, dorindu-și cu ardoare ca cel care l-a ucis să fie dat în vileag.
Dinamica întâmplărilor te captivează odată cu intrarea în scenă a artiștilor care își dedică întreaga viață realizării miniaturilor unor manuscrise celebre. Deși atelierul de pictură în fruntea căruia se află maestrul Osman adună laolaltă diverși artiști miniaturiști, pătrunși aparent de însemnătatea capodoperelor pe care le realizează, dezbinările între aceștia nu întârzie să apară, iar ambițiile personale îi învrăjbesc într-atât încât devin capabili de crimă.
Măiestria cu care scriitorul reușește să încâlcească ghemul întâmplărilor e uluitoare…
Chiar în momentul în care cititorul are impresia că suspiciunile în privința criminalului îi vor fi confirmate, ceva răstoarnă șirul logic al întâmplărilor și abia finalul aruncă lumină asupra faptelor…
Perspectiva narativă e distribuită diverselor personaje implicate în acțiune – miniaturiștilor
( Negru, Măslină, Fluture, Barză, Maestrul Osman ) dar și celorlalte figuri umane – Unchiul, fiica sa, Șekure, Ester, iar felul particular de a vedea lucrurile e completat de un Ucigaș, de Moarte, de Diavol și de Ban.
Infuzia de livresc nu poate trece neobservată dar aceasta se datorează desigur temei și dorinței scriitorului de a reda faptele în diverse nuanțe, formele de manifestare ale realității prezentându-se diferit în procesul trecerii de la o stare la alta.

Recenzie „Stoner” – John Williams

Stoner“Stoner” a avut pentru mine ceva deosebit. Am avut sentimentul o tristețe fără margini s-ar fi așternut asupra scriiturii, iar stilul scriitorului mi s-a părut asemănător cu cel al lui John Steinbeck.Fără prea multe amănunte, într-un stil realist, romanul se deschide cu un fragment care redă practic, într-un mod concentrat, propriul conținut.
Eroul, William Stoner, provine dintr-o familie modestă dintr-o așezare rurală, oameni simpli de la țară, care trăiesc din munca pământului.Tatăl lui William decide să-l trimită pe acesta la studii în Columbia, în ideea în care, la terminarea facultății să se întoarcă acasă și să pună în practică ceea ce va învăța la Colegiul Agricol.
Fără nicio tragere de inimă, tânărul se conformează dorinței părinților și ajunge în mediul universitar, unde după ce asistă la un curs obligatoriu de literatură engleză, decide să renunțe la cursurile de specialitate pe care le urmase timp de doi ani și se înscrie la cursuri de filozofie, istorie antică și literatură engleză.
Devine conștient de sine însuși, își dedică majoritatea timpului liber lecturii și ajunge în cele din urmă,cu calificative excelente în toți anii de studiu, unul dintre cei mai serioși studenți de la Litere. O discuție cu unul din profesorii săi, Archer Sloane, pare a-i oferi o opțiune la care nu se gândise până la acel moment,  de a-și alege cariera didactică, înțelegând că aceasta reprezintă viitorul său.Umbra Primului Război Mondial și febra înrolărilor nu-l abate de la drumul ales, iar după ce primește titlul de Doctor acceptă oferta profesorului Sloane de a preda la Universitatea din Columbia, unde se și formase ca student.
Nu peste multă vreme, însinguratul Stoner o cunoaște pe Edith Elaine Bostwick, față de care manifestă o pasiune de nestăvilit, iar stângaciul Stoner, mai degrabă insistent decât romantic, sfârșește prin a o cere în căsătorie pe tânăra pe care o cunoștea prea puțin și ale cărei sentimente îi erau practic necunoscute.Mariajul se dovedește a fi un fiasco, însă e menținut ani buni pe linia de plutire – perioadă în care cuplul va avea și o fiică – prin răbdarea și devotamentul protagonistului, care mai degrabă se anihilează pe sine pe altarul unei căsnicii sortite eșecului de la bun început. În jurul vârstei de 40 de ani, Stoner se îndrăgostește cu adevărat de o doctorandă de la Universitate cu care trăiește o frumoasă poveste de dragoste. Va reuși oare Katherine să-i dăruiască fericirea atât de mult sperată? Rămâne să descoperiți ce alegere va face William Stoner când va trebui să decidă între a-și continua viața monotonă de până acum sau de a-și împlini destinul alături de Katherine…

Recenzie „Mirona” – Cella Serghi

mirona cella serghiUna din cărțile mele de suflet, Mirona, romanul Cellei Serghi, pe nedrept ignorat de critica literară, te introduce în atmosfera anilor ‘40, făcându-te părtaș la dramele la care participă eroina, la zbuciumul ei sufletesc, îndrăgostită fiind de un om căsătorit pentru care, după toate evidențele, nu reprezintă decât o citadelă greu de cucerit în comparație cu altele…
Dorind să evadeze din sânul familiei, cu care nu are nimic în comun, o familie alcătuită din mătuși bătrâne, avare, un fel de „casa cu molii” din “Cartea nunții” a lui George Călinescu, Mirona își dorește să lase ceva în urma ei, să scrie o carte. Ajunge la Paris, unde cunoaște în mod direct problemele adevărate ale lumii contemporane – războiul din Spania -, ia cunoștință în chip veridic de patriotismul curat, nefalsificat în persoana lui Jacquot, Gian, Octav, a Lisandrei, adevărați copii ai revoluției.
Fire sensibilă, așa cum îi șade bine unui scriitor, Mirona își riscă propria viață de dragul omului iubit în pofida avertismentelor pe care le primește cu privire la acesta. Maturizarea eroinei coincide cu intervalul de timp în care se derulează cel de-al Doilea Război Mondial, experiență sufletească trăită cu maximă intensitate.
„Mirona” e un roman despre pasiune, despre dăruire, dezamăgire și acceptare,e o pledoarie în favoarea faptului că suferința e inerentă iubirii, că viața merită să fie trăită, „că nu e iremediabil absurdă…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s